Crăciun: Valoarea economică este prea decisivă în percepția actuală a artei
Democratizarea extremă a serviciilor și calitatea vieții, tehnologii care emancipează din ce în ce mai mult, îi determină pe mulți să caute avere în sectoarele cele mai disparate și departe de posibilitățile lor.
Apare nevoia unei mici baze economice de la care să înceapă, în locul căreia să putem face parte dintr-un cerc virtuos: într-o societate bogată, un individ care dorește să ia inițiativă este mai avantajat decât cel care trăiește într-o societate săracă. În găsirea mijloacelor, cumpărătorilor, aprovizionărilor. Punctul de poticnire al societăților opulente este că individul, la fel ca artistul, este incapabil să concureze cu marile multinaționale.
Din păcate, chiar dacă educația publică permite tuturor accesul la cunoștințe, există încă o condiționare a societății în care este prezentă instituția. În societățile de consum occidentale, aceste "experiențe neobișnuite" sunt dificil de recunoscut de către clasa mijlocie, obișnuită cu practici de consum bine stabilite: gândiți-vă la produse de mare succes, cum ar fi smartphone-uri, televizoare, mașini etc. Întâlnim o serie de dinamici necunoscute. Condițiile pe care economia le exercită asupra produsului artistic sunt deja în vigoare și inevitabile atunci când habitatul uman este alcătuit din "magazine" virtuale și fizice care vând produse de consum. Prin urmare, trăim în paradoxul unei societăți bogate, dar care nu este capabilă să producă o calitate a consumului și discernământului.
În cazul artei, ca și în justiție și politică, speculația economică trebuie readusă în pat și să permită artei să supraviețuiască corupției și vulgarității intereselor personale. Zona de artă este o zonă publică și, ca atare, sacră. Nu există moralitate în artă, nici etică în artă, ci în relațiile care animă sistemul și istoria artei. Suflet comun poate din ce în ce mai greu de recunoscut și respectat.